Cea mai incredibilă parte a acestui raport ar putea fi atunci când Harvard recunoaște că criza sa pedagogică se datorează parțial răsfățării studenților slab pregătiți: "În ultimul deceniu, colegiul a îndemnat profesorii să-și amintească că unii studenți sosesc mai puțin pregătiți pentru facultate decât alții, că unii se luptă cu situații familiale dificile sau alte provocări, că mulți se luptă cu sindromul impostorului și aproape toți suferă de stres." "Nefiind siguri cum să-și sprijine cel mai bine elevii, mulți au devenit pur și simplu mai îngăduitori. Cerințele au fost relaxate și notele au fost ridicate, în special în anul de instruire la distanță. Această indulgență, deși bine intenționată, a avut efecte dăunătoare". Facultatea a adoptat, de asemenea, noi metode de evaluare: Mulți dintre noi am trecut de la examene cu mize mari la sarcini mai frecvente cu mize mai mici, crezând că acest lucru îi va ajuta pe studenți să păstreze materialul. Cu toate acestea, unii au descoperit că sarcinile cu mize mai mici sunt mai eficiente în a recompensa efortul decât în evaluarea performanței, dând elevilor sentimentul fals că au stăpânit materiale care încă le scapă. În mod similar, facultatea a trecut de la examene și lucrări la moduri alternative de evaluare, cum ar fi sarcini creative și proiecte de grup, în speranța de a crește implicarea studenților în cursurile lor. Cu toate acestea, unii s-au străduit să evalueze aceste sarcini într-un mod suficient de diferențiat. În cele din urmă, unele facultăți au evitat notarea convențională, apelând în schimb la "unnoting" sau "învățare bazată pe contract" sau la alte sisteme în care studenții câștigă A pentru finalizarea tuturor lucrărilor atribuite. Există un caz pedagogic pentru aceste abordări alternative, dar ele sunt fundamental în contradicție cu sistemul nostru actual de notare, care se bazează pe note pentru a diferenția."