Discursul despre "șeful poveștilor" este elocvent pentru o industrie care crede că creativitatea poate fi democratizată datorită unor aplicații noi la modă (atât pe partea de creare a conținutului, cât și pe cea de consum!) aceeași industrie care își pierde mințile din cauza "formulei creativității" în ceea ce privește scurtarea (nu am uitat că toată lumea și-a pierdut mințile din cauza lui Rick Rubin!) vede brusc valoarea unui front unit, de lungă durată, a "povestirii" și nu cred că mulți oameni vor putea livra rezultate, pentru că povestirea este în contradicție cu "KPI-urile" și alte metrici. Dacă e să fim sinceri, suntem pe cale să intrăm într-o lume ciudată a atribuirii.