"Fata din piscină", tavă din sticlă de uraniu de Heinrich Hoffman, Cehoslovacia, 1928. Sticla de uraniu a atins popularitatea maximă din anii 1880 până în anii 1930, în special în Europa și America. Acest tip distinctiv de sticlă, adesea denumit sticlă de vaselină datorită asemănării sale cu vaselina în aspect, conține oxid de uraniu care îi conferă culoarea sa caracteristică verde-gălbuie. La începutul secolului al XX-lea, în special în perioada Art Deco, artiștii și sticlarii au folosit frecvent sticla de uraniu datorită calității sale luminoase și efectelor vizuale izbitoare în anumite condiții de iluminare.