Paradoxul de a fi părinte este că îți încurajezi copilul cel mare în timp ce aleargă înainte, în timp ce îl ții strâns pe cel mic, dorindu-ți ca timpul să se oprească. Într-un fel, o oglindește pe a noastră – dorind mai multă uimire în față, chiar dacă simțim că ne apropiem de mijlocul propriei noastre călătorii.